La mulți ani săracă țară bogată, România!

Bucurați-vă de această zi, frați români, chiar dacă vă prinde mai mereu în afara granițelor, poate chiar flămânzi și plini de neajunsuri, supărați sau goi pe dinăuntru! Este ziua noastră, a tuturor! Sau măcar așa ar trebuie să fie…, cine mai știe, un lucru este cert, este Ziua României, țara noastră de glorie cum poetul exclama odinioară.

Este ziua când ar trebui ca imnul să ne dea mândria și puterea de a rememora adevăratul sens al acestei sărbători. Însă îndrăznesc să afirm că ceea ce simțim mare parte dintre noi acum este doar dezamăgire, neliniște si teamă, neștiind ce ne așteaptă mai departe.

Nu am cum să nu mă întreb cum oare o să stăm demni, la aceiași sărbătoare, în fata urmașilor noștri? Cum o să le spunem că am ales să fim specialiști în alte țări pentru că acolo putem profesa în condiții optime? Cum am ales să lăsăm ,,patria noastră”, cum gingaș o laudă toți analfabeții si tupeiștii ,,patrioți”, pe mâna unor nesăbuiți și că la noi ,,atât s-a putut” când alte țări mai vulnerabile ca România au reușit. Cum o să le explicăm că la noi se moare, culmea, conștient în spitale, sau că gradul de pregătire profesională și personală nu contează când ești asociat al partidului X sau Y. Și poate cel mai greu lucru dintre toate, cum o să răspundem la întrebările inevitabile: Dar tu, tu unde ai fost când se întâmplau toate acestea? Ce ai făcut să împiedici aceste neajunsuri?

Oare avem vreo scuză?

Eu consider că nu, pentru că suntem părtași de multă vreme la toate acestea. Este, totuși, interesant că ne așteptăm mereu să vină generația următoare să strângă în urma noastră, noi fiind pe bună dreptate, ocupați să trăim fiecare în bucățica lui, lucru total greșit când vorbim de capitalism și democrație.

Nu știu de tine, însă eu mă întreb mereu ce pot lăsa bun în urma mea, pentru a scăpa de momentul când o să fiu tras la răspundere pentru indiferență, dar știm cu toții că doar cu o floare nu se face primăvară! Nu o să se schimbe nimic prin faptul că eu am scris aceste rânduri și că tu doar le-ai citit. Ceea ce contează este să ajungem să conștientizăm cu toții că fiecare dintre noi alege ceea ce accepta să se întâmple în jurul său. Suntem obligați să facem tot ce ține de noi pentru ca mediul cotidian să ne ofere cele mai bune condiții, este datorie morală! Așa și schimbarea. Ea nu este un lucru, un fapt prestabilit, ea pleacă de undeva, de la cineva care a încetat să se mai plângă, a trecut la fapte și se dezvoltă.

Acum rămâne întrebarea, alegem să luăm parte la toate acestea, mimând mereu fericirea sau suntem generația care schimbă lucrurile?

Hai ca măcar de astăzi înainte să fim cu toții părtași, să ne asumăm cu bune și cu rele că ziua de 1 decembrie este a noastră, a tuturor românilor indiferent de clasa socială și să înțelegem că noi suntem cei care ne dictăm viitorul prin alegerile asumate pe care le facem.

Odată ce acest lucru se întâmplă, totul urmează să fie altfel. Când oamenii ajung să conștientizeze că deciziile pe care le iau nu au un banal efect singular sau personal, ci mai degrabă unul colectiv, abia atunci putem vorbi de o societate care știe de unde a plecat și unde vrea să ajungă.

Doar în aceste condiții putem ridica degetul spre cei care ne conduc și să-i acuzăm că nu ne reprezintă interesele. Până atunci însă, orice tentativă de acest fel este nelegitimă pentru că, indiferent dacă vrem sau nu să acceptăm, conducătorii reprezintă poporul, iar dacă poporul se plafonează la nimicuri, atunci și conducătorii sunt niște nulități!

La mulți ani, România!
La mulți ani, tuturor românilor oriunde vă aflați!