1.1. Introducere în studiul chimiei organice: obiectul chimiei organice, elemente organogene.
Chimia organică este partea chimiei care se ocupă cu studiul substanțelor organice. Compușii organici se clasifică în:
- Hidrocarburi –conțin numai atomi de carbon și atomi de hidrogen;
- Derivați ai hidrocarburilor – conțin alături de carbon și hidrogen și atomi ai altor elementele chimice.
Elementul chimic permanent prezent într-un compus organic este carbonul. Elementele chimice care formează compuși organici sunt dintr-un număr relativ restrâns de elemente numite elemente organogene: C, H, O, N, S, X (F, Cl, Br, I), ce au caracter nemetalic și mai rar întâlnim metale de exemplu: natriu (sodiu) (NaI), potasiu (KI), calciu (CaII), magneziu (MgII), argint (AgI), cupru (Cu I ,II), fer (Fe II, III), etc.
Elementele organogene au următoarele stări de valență:
- tetravalent (valența IV): carbon (C) – formează patru legături covalente.
- trivalente (valența III):: azot (N) , fosfor (P) – formează trei legături covalente.
- divalente (valența II): oxigen (O), sulf (S) – formează două legături covalente.
- monovalente (valența I): hidrogen (H), halogeni (X) – clor (Cl), brom (Br), iod (I), fluor (F) – formează o singură legătură covalentă.
Obiectul chimiei organice este:
- izolarea și purificarea compușilor organici
- stabilirea compoziției și a structurii acestora
- studiul proprietăților lor fizice și chimice
- determinarea mecanismului reacțiilor la care participă compușii organici
- sinteza, industrială sau de laborator, a compușilor organici cu importanță practică.