Trăim individual sau colectiv?
Prin ceea ce faci, te definești! Prin ceea ce transmiți, rămâi sau nu în mintea acelora care te-au cunoscut. Faptele tale, atitudinea avută și modul în care ai reușit să tratezi fiecare situație în parte sunt cele care conturează ceea ce mulți numesc părerea celorlalți despre tine.
În funcție de nivelul cunoștințelor lor și în funcție de percepția avută, de dorința lor de a înțelege faptele tale cu adevărat, vei fi catalogat în diverse moduri. Pentru unii vei fi mentor, pentru alții un exemplu, iar alții te vor cataloga drept un neînțeles și un neadaptat la rigorile societății. Unii vor vedea frumosul din tine, alții partea întunecată. Până la urmă în asta constă libertatea propriei vieți. Ceea ce trebuie tu să înțelegi este faptul că toate acestea nu trebuie să conteze mai mult decât părerea proprie despre cine ești și ceea ce faci. Până la urmă, cât timp acțiunile tale nu devin imorale sau ilegale, este strict părerea lor, toate vorbele care se vor auzi în jurul tău. Ceea ce trebuie să te preocupe este să pui un strop de suflet și de frumos în tot ceea ce faci. Să iubești totul. Să devii parte din ceea ce faci. Să lași o amprentă asupra tuturor realizărilor tale. Până la urmă, orice acțiune a ta va nemulțumi într-un fel pe cineva din jurul tău, pentru că așa este construită lumea, astfel încât mereu să existe o oarecare concurență, benefică progresului fiecărui individ în parte.
Pentru toate acestea și pentru a marca progresul în cauză, omul, prin ființa lui rațională, este supus unui drum ascendent în ceea ce privește înțelegerea și gestiunea într-un mod elegant a părerilor celorlați. Fiecare trece de la perioada copilăriei la frumoasa vârstă a adolescenței, iar de aici la perioada studenției când totul vibrează în favoarea ta, urmată brusc de statutul de om mare cu responsabilități, griji și de cele mai multe ori neîmpliniri profesionale și personale. Mulți dintre noi ar spune că este în firescul lucrurilor să se întâmple astfel, așa face toată lumea, toți plecăm de la același start și ajungem la același final. Întru totul de acord, dar oare toți trăiesc neîmplinirea sau succesul la același nivel? Răspunsul este unul simplu și clar sau poate dificil si nepredictibil? Sau este mai greu de atât? Sau poate toate acestea depind de cei care te înconjoară?
Este adevărat că firul acesta al dezvoltării trebuie să se întâmple, dar această evoluție este definită și ea de niște linii directoare date strict de deciziile pe care fiecare este dispus să și le asume. Aici de cele mai multe ori apare problema centrală, care netratată corespunzător atrage pe viitorul foarte apropiat consecințe dintre cele mai greu de gestionat.
Problema este că vârstă și experiența noastră nu este întodeauna una la care toate deciziile sunt cele mai optime și avem tendința de a ne lăsa influențați de ceea ce auzim în jurul nostru. Toți ne regăsim în aceasta. Cel puțin odată în trecutul tău trebuie să fi primit de la părinți sau apropiați o sintagma de genul ,,încearcă să te mai gândești…” sau cum le plăcea alor mei să spună ,,nu tot ce zboară se mănâncă, așa că mai gândește-te!“. Nici nu ne dăm seama ce putere pot să aibă aceste îndemnuri spuse de cine trebuie si cum trebuie la momentul potrivit, dar și cât rău pot să aducă în momentul când sunt aduse în discuții fără un temei solid și într-un mod total necorespunzător.
Conferiți răbdare celor care sunt la început, fie că vorbim de copiii voștri care sunt la debutul unei cariere sau că vorbim de copiii prietenilor de familie, sau de nepoți, sau de copiii unui simplu cunoscut. Oricum ar fi, rețineți că nu vă jucați doar cu vorbele pe care le spuneți, vă jucați cu destine!
Urmărește evoluția, nu pune frână destinului tău pentru orice urmă de îndoială a unui apropiat, prieten sau din cauza familiei, crede doar în tine și demonstrează asta!
